Văduva din Sarepta
1 Regi cap. 17

Ilie, în Galaad stătea
Pentru popor a proorocit
Că "aici deloc nu va ploua!"
Lui, Domnul așa i-a vorbit

Înspre Cherit a fost mânat
Să aibă apă, ca să bea
Iar Domnul un corb a lăsat
Hrană, să-i ducă și să-i dea

De Domnul sau a ascultat
A fost smerit, a fost supus.
Hrană și apă a căpătat
Așa, cum Dumnezeu, i-a spus

Înspre Sarepta apoi s-a dus
Tot, de Domnul a fost mânat
El în cetate a ajuns
S-a oprit și aici, a stat

Chiar la poarta cetății sta
Când o femeie l-a văzut
Ea lemne de pe jos strângea
I-a cerut apă, de băut

Ea auzindu-l, s-a supus
Și i-a dat apă ca să bea
Apoi proorocul ei i-a spus
S-aducă, hrană să îi dea

Ea a început ca să-i gătească
Chiar, din puținul ce-l avea
Minunea să se înfăptuiască
Așa cum al ei Domn, voia

Ea pe prooroc l-a ascultat
S-a apucat ca să-i gătească
Făina nu s-a terminat
Ba chiar părea să se înmulțească

Și untdelemnul, tot așa
Și ouăle, la fel sporeau
Ulciorul tot mai plin era
De hrana, casei îi serveau

Fiul femeii unde a stat,
De-o boală, s-a îmbolnăvit
Mama lui tare s-a speriat
Ea, pe prooroc l-a învinuit

Venirea lui în casa sa
I-a amintit multe păcate
De ele Domnu-și amintea
Pedeapsă, i-a dat pentru toate

Proorocul pe copil l-a dus
Și apoi, pe Domnul L-a rugat
L-a pus în camera de sus
Chiar, în al său pat l-a culcat

De Domnul el a fost cuprins
Și îndurare a cerut
De trei ori peste el s-a întins
Copilul, bine s-a făcut

În brațele mamei l-a dat
Ea, era foarte tulburată
Căci a fost mort și-a înviat
Lucrarea Domnului, s-arata

Iar văduva seama și-a dat
Că este omul Domnului
De Dumnezeu a fost lăsat
Și adevăr, e în gura lui.

va urma